El apare ca un fulger
Și dispare-ntr-o clipită.
Are veșnica prezență
În orice loc în permanență
Și umblare nesfârșită
Ne-ngrădită, neoprită.

Lui, lumina negrăită,
Stând în bezna cea mai mare,
Îi dăm închinare cu cutremur
Că o merită desigur
Și iubire cu-adorare
Dumnezeului cel mare.

Celui care este-oriunde,
Celui care-a fost oricând,
Celui ce va fi de-a pururi
Domn și pe pământ, și-n ceruri,
Primind tot și totul dând,
Dumnezeul nostru sfânt.

Celui nevăzut oriunde,
Celui ce-I văzut în tot
Proșternare nesfârșită
Și-nchinare neoprită
Dumnezeului Savaot
Cu tot ce ne-a dat, cu tot.

Cel și mai înalt de ceruri,
Cel și mai adânc de jos,
Cel și mai ascuns ca Taina,
Cel ce luminat-a bezna,
Cel ce-i atât de frumos
Mire scump Isus Hristos.

Cel și mai străvechi ca vecii,
Cel ce-i de-acum ivit,
Cel ce-i prezent ca nimeni,
Cel mai iubitor de oameni,
El e Cel din veci slăvit
Mântuitorul nostru iubit.
Amin.
(Joi, 9 iulie 2020)